Dorinel Umbrărescu nu mai este doar un nume asociat cu infrastructura, ci un simbol al unei Românii care, în sfârșit, pare că se mișcă. Supranumit „Regele Asfaltului”, antreprenorul din Bacău conduce prin UMB Group peste 45% din valoarea totală a lucrărilor de infrastructură aflate în execuție în România. Cu peste 1.000 de kilometri finalizați și alți 834 în lucru, Umbrărescu părea să fi devenit garanția unui drum mai sigur, mai rapid, mai românesc. Până acum.
UMB – O promisiune de acasă pentru cei veniți de departe
În șantierele sale lucrează mii de muncitori, mulți întorși din diaspora. Au lăsat în urmă Italia, Germania sau Marea Britanie pentru o șansă la stabilitate în România. Cu salarii nete de peste 10.000 de lei, cazare și mese asigurate, carte de muncă și siguranță, UMB devenise un loc unde munca era nu doar respectată, ci și bine plătită. Dar încrederea poate fi fragilă.
15 – ziua în care liniștea a devenit alarmantă
Ziua salariilor, 15 ale lunii, a trecut fără plată. Niciun anunț oficial, nicio explicație. Doar o pauză „pe termen nedeterminat”, așa cum au transmis angajații pe rețelele sociale. Comenzile s-au oprit, șantierele au fost suspendate, iar muncitorii au fost trimiși în „vacanță” – fără un orizont clar. O tăcere care doare și sapă în buzunare.
Un model amenințat de incertitudine
UMB Group nu este doar un contractor performant. Este, sau a fost, un model de eficiență și organizare: termene devansate, șantiere active și în miezul iernii, performanțe care au ridicat ștacheta în infrastructura românească. Dar tocmai această imagine impune o responsabilitate uriașă. Pentru că atunci când încrederea dispare, se prăbușește mai mult decât un calendar de lucrări – se clatină întreaga relație cu oamenii care au pus umărul la această construcție.
Nu doar asfalt – ci și oameni
România are nevoie de drumuri, dar nu le poate construi pe tăcere și incertitudine. Muncitorii care trudesc în soare și ploaie au nevoie de siguranță, nu doar de loialitate unilaterală. Umbrărescu a demonstrat că poate construi rapid și eficient. Acum trebuie să demonstreze că poate și comunica, că își respectă angajamentele față de oamenii săi.
Ce urmează?
Poate că această criză e temporară. Poate că vor fi reluate plățile și șantierele vor redeveni ce au fost. Dar încrederea, odată zdruncinată, nu se repară ușor. Dorinel Umbrărescu a construit sute de kilometri de autostradă. Acum, trebuie să reconstruiască cea mai grea lucrare: relația cu oamenii care l-au făcut ceea ce este.
Într-o Românie care tânjește după stabilitate, comunicarea și respectul față de angajați sunt piloni la fel de importanți ca betonul armat. Iar drumul spre un viitor sigur începe întotdeauna cu un gest simplu: cuvântul ținut.