Fostul președinte al României, Ion Iliescu, trece prin cea mai delicată perioadă a vieții sale. La 95 de ani, este internat la Spitalul „Agrippa Ionescu” din București, iar surse medicale vorbesc despre o stare extrem de fragilă, după ce ar fi suferit un stop cardiac.
Internare discretă, dar cu semnale îngrijorătoare
Totul a început luni după-amiază, când Iliescu s-a prezentat singur la spital. Era slăbit, cu dificultăți de respirație și o stare generală alterată. A ales să nu meargă la Elias, unde era monitorizat de ani buni, ci la unitatea din subordinea SRI. Oficial, comunicatul este rezervat: „beneficiază de îngrijiri medicale de specialitate”.
Informații pe surse: stop cardiac și suspiciune de cancer
Postul Kanal D a relatat că fostul lider ar fi fost resuscitat după un stop cardiac și că medicii i-ar fi descoperit o formă avansată de cancer pulmonar. Deși aceste informații nu au fost confirmate oficial, starea sa este descrisă de surse medicale drept „critică, dar stabilizată în Terapie Intensivă”.
Un personaj tăcut, dar încă atent la realitatea politică
În ultimii ani, Ion Iliescu s-a retras complet din viața publică. Ultima apariție a avut loc în 2020, iar de atunci a comunicat rar, prin mesaje indirecte. Potrivit apropiaților, chiar și în această perioadă de retragere, a continuat să urmărească viața politică și să comenteze în cerc restrâns evenimentele majore din țară.
Simbol al unei epoci, în fața fragilității umane
Ion Iliescu rămâne o figură-cheie în istoria postdecembristă, asociată atât cu tranziția spre democrație, cât și cu controversele legate de Revoluție și mineriade. Însă, în aceste clipe, imaginea politică este lăsată în plan secund. În prim-plan este omul, vârstnicul de 95 de ani care se află în luptă cu boala.
România privește în tăcere acest moment de cumpănă
Familia și anturajul păstrează discreția. Nicio declarație oficială, doar o tăcere apăsătoare, care vorbește de la sine. Indiferent de opiniile politice, pentru mulți români acest moment aduce reflecție, amintiri și chiar rugăciune.
În fața fragilității vieții, rămâne respectul pentru omul care, într-un fel sau altul, a influențat destinul unei națiuni.