În perioada regimului comunist, chiar și dictaturile aveau momente de slăbiciune artistică. Nicolae Ceaușescu, liderul absolut al României timp de peste două decenii, avea o melodie favorită care îi emoționa profund: romanța interbelică „Frumoasa mea cu ochii verzi”, interpretată de Theodor Munteanu.
Un moment memorabil la Neptun
Theodor Munteanu, artist consacrat al muzicii ușoare românești, a rememorat într-un interviu un episod inedit din cariera sa. Totul s-a petrecut la Neptun, în Constanța, în cadrul unui concert desfășurat în prezența unor invitați de rang înalt, inclusiv Nicolae Ceaușescu și președintele american Richard Nixon. În acea seară, interpretarea sa a lăsat o impresie puternică asupra liderului comunist.
Mesajul transmis printr-un general
La finalul recitalului, un general al armatei s-a apropiat de Munteanu și i-a înmânat un mesaj din partea lui Ceaușescu: „În numele tovarășului Nicolae Ceaușescu, vă mulțumesc pentru prestația din această seară. Va rămâne o seară de neuitat.” Gestul, deși formal, reflecta impactul profund pe care muzica o putea avea, chiar și asupra unei figuri politice reci și rigide.
Theodor Munteanu – o viață dedicată muzicii
Născut în 1939, la Galați, Theodor Munteanu a urmat o carieră muzicală începută la vârsta de doar 17 ani. A colaborat cu nume sonore din peisajul muzical românesc, precum Nicolae Nițescu, Lucky Marinescu și Gabriel Dorobanțu. A fost, timp de patru decenii, una dintre figurile centrale ale Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galați, unde și-a clădit renumele cu pasiune și rafinament artistic.
Moștenirea sa muzicală
Theodor Munteanu a lansat mai multe albume sub sigla Electrecord, printre care se numără și „Bună Ziua, Iubire” (1990), care i-a consolidat statutul de interpret sensibil și autentic. Romanța „Frumoasa mea cu ochii verzi”, devenită celebră și datorită legăturii cu Ceaușescu, rămâne una dintre cele mai emoționante piese ale repertoriului său.
Theodor Munteanu a încetat din viață în 2022, dar amintirea sa și vocea care a emoționat chiar și un dictator rămân vii în conștiința publicului. O dovadă că arta, în cele mai pure forme ale sale, poate pătrunde acolo unde nimic altceva nu reușește.