Călin Georgescu l-a abandonat pe George Simion chiar în seara decisivă! Absența ”zeului” anunța înfrângerea, deloc scontată, a ”protejatului”

Într-un climat electoral tensionat, în care România și-a ales președintele după un ciclu marcat de crize, amânări și polarizare extremă, Călin Georgescu – simbolul suveranismului autohton – a ieșit din scenă exact când „protejatul” său avea cea mai mare nevoie de el. Fără susținerea sa vizibilă și fermă, George Simion a pierdut momentul decisiv.

De la idol la absență tăcută: trădarea tăcută a „zeului”

Anul trecut, Călin Georgescu câștiga turul 1 al prezidențialelor, impulsionat de social media și o mișcare populistă explozivă.

Anul acesta, retras din cursă și pus sub acuzare, Georgescu a devenit aproape invizibil – o absență apăsătoare într-un moment-cheie.

Simion l-a dus de formă în campanie, l-a fluturat ca pe o relicvă politică sacră, dar nu a reușit să-l readucă în rolul de forță mobilizatoare.

Campanie fără substanță, doar simboluri

George Simion a jucat cartea Georgescu până la capăt:

A apărut cu el la vot.

A făcut promisiuni ferme: „Georgescu premier.”

A simulat dezbateri cu el, în care „protejatul” își cerea validarea de la „mentor”.

Dar toate acestea s-au prăbușit în seara decisivă. Georgescu n-a mai apărut. Nici fizic, nici moral.

⚠️ Ultimul mesaj? Un citat generic. Nicio mențiune despre Simion.

„Unde-s mulți, puterea crește” – un ecou gol, fără nume, fără direcție.
Pentru mulți, acesta a fost semnalul clar că Georgescu nu-l mai susține.
Și în condițiile unei prezențe masive la urne, în special în diaspora și mediul urban – exact unde Simion avea cele mai multe slăbiciuni –, lipsa mobilizării nucleului dur suveranist a fost fatală.

Concluzia: Suveranismul fără lider s-a spart ca un balon de săpun

Fără Georgescu activ, Simion a devenit doar un politician populist fără bază ideologică solidă.
Finalul acestei zile sugerează nu doar o înfrângere electorală, ci sfârșitul unei mitologii politice.

Mitul Georgescu s-a risipit în tăcere.
Valul AUR a pierdut liderul spiritual exact când avea nevoie de o revoluție.
Iar George Simion a rămas singur, fără voce, fără „zeu”, în cea mai grea seară politică a vieții sale.